Nici macar n-am

O poezie scrisa intrun moment de melancolie, dor de casa si sperante desarte. M-a prins bine peisajul...si mi-am turnat amarul...

E opt iulie(2008)
Mai am doua saptamani si ajung acasa
Sunt plin de furie
Am stat doua luni juma` fara vreo sansa

E luna plina
Iar focul arde langa mine...si suspina
Ca o felina
Astept sa-mi vina timpul...sa`i spun sa nu mai vina

La patru ace
Sunt toate ce-au trecut si vin incoace
Astept s-atace
Am coltii ascutiti ca patru ace

Nu am nici pace
Si tot ce vreau sa iti explic e ca nu-mi place
Dar n-am ce face
Sunt prins la mijloc ispitit de tot ce-mi place

Si focul arde
Am vrut sa-l fac de`aseara dar
N-aveam nici carne
Si nici macar vreun chef de pus pe jar

Stau singur frate
Cu`o sticla de vin alb doar pe jumate
Cum scrie`n carte
Ca ce-i ce n-au avut noroc nu au nici parte

Prostii nu carte
Si ce noroc sa ai culcat pe spate
Cand lumea face
Atunci cand se darama tot si se desface

Se stinge focul
Iar de la fum incet imi lacrimeaza ochiul
Sa nu-ti uiti scopul
Eu l-am uitat, mult timp am stat pierzand norocul

autor: Iurie